Uneori privindu-ti ochii ma gandesc daca soarele si stelele nu sunt desprinsi din ei, ma gandesc daca nu esti cumva cu totul altceva decat ceea ce ne pari noua oamenilor a fi ?
Te privesc cu ochii inimii si vad lucruri pe care cuvintele nu le pot exprima, pe care chiar inima abia le poate indura…
Doamne, cum te mai pricepi tu sa ma imbeti cu iubire si sa profiti apoi de mine… pradatoareo… nu vei putea sa rezisti niciodata instinctului tau angelic de a iubii;
Ma vanezi salbatic prin asternuturi, te arunci peste mine sub dus, ma incoltesti prin colturile bucatariei…
Ai alungat toate fanteziile din mintea mea si te-ai pus cu nerusinare pe tine in locul lor… cum sa facem dragoste in lift, pe balcon, daca ne vede cineva… tie nu-ti pasa de nimic pentru ca n-ai rusine, n-ai nimic in tine inafara de iubire.
Uneori privindu-te ma intreb ce esti: un inger coborat din ceruri in jurul caruia noi barbatii trebuie sa ne tavalim de usturime ca sa ne putem delecta cu un strop din frumusetea ta, sau un dracusor dezlegat din adancuri ca sa pedepseasca barbatii pentru pacatele lor ?
Dar mai ales ma intreb de ce eu ?
Si-apoi te privesc si inteleg raspunsul - pentru ca dintre toti barbatii din lumea asta eu as suferii cel mai mult daca nu ai fi a mea.
Soarele meu chiar s-a desprins din ochii tai…