Am inteles ca e o fericire sa fi iubit.Dar cred ca una si mai mare e sa iubesti.
Cine le are pe amandoua e mai presus de lumea timpului, mai tare decat soarta, mai tare decat moartea.
Fericirea adevarata sta in dorul mistuitor, iar adevaratul dor se indreapta spre ceea ce nu poti atinge.Fiecare om are dreptul la fericire, iar pretul platit nu cred ca e niciodata prea mare, dar cine nu vrea sa-l plateasca nu cred ca stie daca traieste.
Nu cred ca e o alta nebunie mai mare decat aceea de a fi indragostit. Dragostea nu se cumpara, nici nu
se vinde, dar pretul dragostei se plateste cu dragoste.Avem nevoie de cineva care sa ne iubeasca si mai ales de cineva pe care sa-l iubim…pentru ca
marea noastra problema e sa nu fim singuri. Dar dragostea e ca o planta agatatoare care se usuca si moare daca nu are nimic de imbratisat.
Dragostea e ca un joc de noroc si ca la fiecare joc de noroc trebuie sa te astepti sa pierzi sau sa castigi.Doar omul care stie sa fie singur te intelege, celalalt, prea aproape iti tine doar umbra, crezand ca totul se cuvine.
Iubirea e un lucru rar si pretios, n-avem voie sa i dam cu piciorul, s o abandonam in favoarea unui mic confort, a unei linisti aparente care nu e decat o biata vegetare, o uitare de sine. Sa te complaci in compromisuri si subantelesuri treviale, inseamna ca nu mai sti sa traiesti.
Ce sentiment ciudat iti da faptul ca te sti iubita, ocrotita de un barbat? Ca pentru el insemni ceva, ca te primeste stapana peste sufletul lui de
urias.Pentru a putea fi fericiti, ne-ar fi suficienta iubirea.Asadar dragostea nu este vesnica, pentru a fi vesnica trebuie sa vrei, sa lupti. Dragostea este oarba, nu tine seama de prejudecati, de judecati, de tot felul de meschinarii morale, ea e deasupra noastra si deasupra moralei.Este pura si irationala, un mister pe care noi oamenii nu ni l-am asumat inca, spre
salvarea noastra.Cu totii credem ca dragostea noastra e altfel fata de a celorlalti, ca investind-o cu ratiune o putem face vesnica, dar abia tarziu, mult prea tarziu ne dam seama ca fiecare zi nu-i decat un pas spre disparitia ei.Pentru ca dragostea nu depinde
de unul singur ci de amandoi partenerii. Numai impreuna o pot pastra, o pot proteja de relele vietii.Iubirea
nu poate exista in afara libertatii si nimic nu este mai odios, mai degradant, nimic nu starneste o mai mare repulsie decat constrangerea. Dar libertatea fara
incredere nu poate fi nici macar inchipuita.
Si ce-ti mai ramane decat sa visezi, e singurul lucru pe care nu ti-l pote lua nimeni, e singurul lucru ce-l poti pastra in sufletul tau ferit de
priviri si indoieli.
Daca vrei sa-ti pastrezi visul, trezestete la timp!